A inceput admiterea tinerilor basarabeni în învățământul de stat din România, în anul școlar/universitar 2011-2012.
Sunt multi care s-au bucurat nespus de mult cand au vazut publicata metodologia.
Sunt atat de multi tineri care sunt dispusi ca pentru a fi mai aproape de realitate sa fie mai departe de casa. Pentru unii este un vis din copilarie, pentru altii un moft trecator/ o tragere la sort/ o simpla incercare de a ocupa locul cuiva fara a avea un anume interes.
Pe parcurs sunt unii care nu rezista, care se retrag in momentele pe care ar trebui defapt sa le depaseasca. Cert este faptul ca viata e altfel acolo(aici). In primele zile esti un pic speriat, dupa care esti mai speriat cand te intorci acasa.
In momentele de foame ai cateva solutii: Ori ceri mai multi bani de acasa ca sa mananci mai des la cantina, ori esti bucuros sa mananci de cateva ori pe zi MIVINA, ori…te descurci tu cumva. Orice ai alege, oricum in primul an o sa te ingrasi.
Inca o chestie importanta este sa nu te duci la scoala in prima zi (si nici in altele) imbracat la cravata, bluza alba, pantof (BLA BLA BLA)- in acest caz risti sa se ridice clasa in picioare atunci cand intri (crezand ca esti vreun profesor tampit la cap…).
In Romania adolescentii sunt mult mai dezinvolti, mult mai colorati si mult mai deschisi. Tu fii sociabil si nu te speria daca din prima zi o sa te intrebe colegii chestiuni cu tenta sexuala.
Ai dreptul la camin asa ca nu te lasa dus in eroare de catre cei care se cred mari smekeri si zic ca nu au loc pentru tine.
Pe parcurs vei simti fluturasii aceea in stomac care te fac fericit.
Fii sociabil si vei gasi foarte multe usi deschise.
Pentru Bucuresti recomand cu drag Colegiul National „Matei Basarab”.
Pentru raspunsuri este suficient sa puneti intrebari!
Fiecare crede ceea ce vrea, insa traieste ceea ce crede!
